Scriu la finalul primei zile a Summitului NATO de la Vilnius, după aproape 12 ore de întâlniri și dezbateri foarte consistente.
Judecând după cele întâmplate până acum, acest summit se conturează a fi un moment istoric pentru Alianța Nord Atlantică, asta fiind impresia multora dintre participanții cu care am vorbit.
Prin nivelul de participare, am putea spune că NATO și-a extins prezența și influența mult dincolo de aria euroatlantică.
Preambulul evenimentului a fost împărțit la nivel politic de doi președinți care au încercat să își maximizeze vizibilitatea.
Decizia președintelui turc Recep Erdogan de a accepta să declanșeze procedura internă pentru ratificarea intrării Suediei în NATO a fost, fără îndoială, o decizie îndelung așteptată și abil pregătită mediatic de Turcia.
Suedia va deveni în curând membru cu drepturi depline și cel de-al 32-lea aliat.
La fel de importante au fost și cele mai recente mesaje ale președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care a promovat intens candidatura Ucrainei și solicitarea obținerii unui calendar clar, cu termene și etape precise. După săptămâni de intensă diplomație publică, Ucraina va primi un pachet consistent și adaptat contextului. Țări importante, cum sunt Statele Unite, Germania, Franța, au transmis clar că, în contextul războiului, incertitudinea este atât de ridicată încât orice forțare a acordării invitației în acest moment riscă să divizeze Alianța și să genereze o reacție din partea Rusiei împotriva NATO.
Una dintre deciziile anunțate: constituirea unui Consiliu NATO-Ucraina
Fără invitație și fără garanții de securitate din partea NATO, Ucraina a primit în schimb eliminarea Planului de acțiune pentru aderare, constituirea unui Consiliu NATO-Ucraina și un pachet multianual de ajutor din partea NATO.
În paralel, se discută intenția SUA, Germania, Franța și Marea Britanie de a lansa o declarație comună privind acordarea de asigurări și un angajament politic față de Ucraina pentru sprijinirea candidaturii la NATO. Acesta ar putea fi considerat un premiu de consolare, dar și o oportunitate pentru a întări sprijinul pe termen lung pentru această țară.
Din punct de vedere militar, putem spune că asistăm la o premieră în istoria NATO după Războiul Rece.
Pentru prima dată după mai mult de 30 de ani, NATO își lansează strategia de apărare pentru întregul spațiu euroatlantic. Vom avea, cu siguranță, mai multe detalii mâine, dar în acest moment știm deja că vor exista trei planuri regionale, planuri pentru domenii operaționale (terestru, aerian, maritim, cibernetic și spațial) și planuri naționale, toate integrate pentru a răspunde la amenințările Federației Ruse și din partea grupurilor teroriste.
Este un plan ambițios, care confirmă revitalizarea relației transatlantice, precum și capacitatea de adaptare și extindere a Alianței.
Un capitol important al prezenței mele la acest Summit este legat de activitățile pe care le desfășor în calitate de vicepreședinte al Adunării Parlamentare NATO.
De la începutul anului, în cadrul Adunării Parlamentare am contribuit la o serie de proiecte prin care parlamentarii aliați au sprijinit eforturile NATO pentru adaptare și extindere, precum și pentru sprijinirea Ucrainei.
Adunarea Parlamentară NATO a promovat, pentru Ucraina, o declarație de susținere politică, au fost pregătite recomandări și am promovat relația cu țările partenere, în special cu Republica Moldova și Ucraina, dar și cu Georgia. Am susținut, împreună cu colegii mei, proiectul Centrului de Reziliență Democratică, un proiect al Adunării Parlamentare care are deja o susținere semnificativă.
Conducerea Adunării Parlamentare NATO a organizat, de asemenea, o serie de reuniuni bilaterale cu delegații naționale din Germania, România, Suedia, Spania, Marea Britanie, Ucraina pentru informări reciproce și coordonarea în format mixt parlamentar-guvernamental.
Am participat la întâlnirea bilaterală cu delegația României condusă de Președintele Klaus Iohannis, ocazie cu care am trecut în revistă teme de interes comun, prioritățile acestui summit, poziția României față de temele centrale, contribuția României la componenta de apărare și descurajare, la securitatea graniței de est a Alianței și la proiectele majore ale Adunării Parlamentare.
Și, nu în cele din urmă, așa cum ne-am obișnuit, în marja oricărui summit NATO se desfășoară și o dezbatere amplă, deschisă, ocazie cu care se promovează idei, inițiative și care oferă șansa de a dialoga pe teme importante de securitate internațională. Este vorba de Forumul NATO, un eveniment public major, dedicat dezbaterii agendei de securitate euroatlantice, celor mai presante provocări legate de războiul din Ucraina și analizei stadiului de adaptare și lărgire a NATO.
Un prim punct important pe agenda zilei a fost o sinteză prezentată de Secretarul General NATO, Jens Stoltenberg, privind agenda și deciziile care stau în fața șefilor de state prezenți la Summit. Tema invitării Ucrainei în NATO a fost una centrală.
Un alt subiect important a fost implementarea conceptului de apărare avansată, context în care s-a discutat pe larg perspectiva întăririi flancului nordic și contribuțiile aliaților pentru securitatea țărilor baltice.
Secretarul General Adjunct Mircea Geoană a participat la o dezbatere vizând prioritățile Alianței și perspectivele imediate care se deschid odată cu deciziile care vor fi adoptate la acest Summit.
Și tot în seria de întâlniri cu personalități politice și cu înalți responsabili NATO s-au înscris și discuțiile la care au participat Președintele Cehiei Petr Pavel, ministrul de Externe italian Antonio Tajani și Generalul Christopher G. Cavoli SACEUR NATO.
O sesiune importantă a fost dedicată industriei de apărare și nevoii de investiții în capabilități pentru prioritățile Alianței.
În a doua parte a zilei au fost organizate două dezbateri dedicate activității parlamentare și societății civile, precum și o sesiune dedicată domeniului nuclear și gestionării riscurilor nucleare.
N-am putut să nu remarc participarea foarte masivă la forum a decidenților politici din țările partenere, din Balcani.
Ca o concluzie care se desprinde: a fost o primă zi foarte densă, care a reflectat prin dezbaterile purtate interesul crescut al majorității participanților pentru securitatea euroatlantică, pentru provocările care stau în fața NATO și pentru contribuțiile naționale care constituie elementul principal de solidaritate aliată în fața riscurilor și amenințărilor cu care ne confruntăm.