Ziua a doua a Summitului NATO de la Vilnius a debutat, de fapt, târziu, în chiar seara precedentă, când aliații au adoptat comunicatul final, documentul strategic în care sunt sintetizate principalele probleme și decizii adoptate.
Chiar dacă ar fi greu să rezum acum, pe scurt, cele peste 80 de paragrafe, ceea ce se poate spune cu certitudine este că, de la prima frază și până la final, fiecare rând transmite un mesaj sau o decizie importantă pentru securitatea euroatlantică (textul integral al comunicatului poate fi citit aici: Vilnius Summit Communiqué)
Tema relației NATO-Ucraina a reprezentat un test major de solidaritate al acestui eveniment și este evidentă și din declarația finală atenția cu care s-a pregătit narativul oficial pentru a poziționa Ucraina ca un candidat care este de facto membru al Alianței.
Acum 20 de ani, atunci când Federația Rusă a avut statut de partener special, nu s-a pus problema să aibă același statut pe care îl va primi Ucraina acum.
În Consiliul NATO-Ucraina vor funcționa, de fapt, majoritatea prevederilor din Tratatul de la Washington, mai puțin Articolul 5, care se referă la apărarea colectivă.
Prevederile pentru Ucraina, eforturile la care se angajează NATO sunt fără precedent în istoria recentă a Alianței.
La capitolul adaptare și transformare, declarația finală NATO este una fără echivoc.
Federația Rusă nu mai este definită ca partener, ci dimpotrivă: este profilată drept competitor și sursă de amenințări și riscuri.
Soluția NATO pe care am prezentat-o ieri este acum adoptată: o strategie de apărare de 360 de grade, cu planuri focalizate pe trei regiuni și angajamente clare din partea aliaților să contribuie cu forțe, mijloace și resurse la noul model de apărare și descurajare.
A fost asumat și obiectivul de a analiza sporirea forțelor pe flancul estic al Alianței până la nivel de brigadă în țările în care NATO are deja dislocate grupuri de luptă. Acest obiectiv, trebuie să fim realiști, nu va fi atins rapid. Va mai dura și va depinde foarte mult de sporirea cheltuielilor pentru apărare la minim 2% din PIB.
Pentru România, veștile sunt foarte bune.
În primul rând, asumarea de către NATO a sporirii în viitor a forțelor dislocate până la nivel de brigadă va reprezenta un plus în privința securității țării. Un alt punct important pentru noi este aprobarea planului de apărare pentru flancul sudic, o decizie prin care apărarea NATO în regiunea Mării Negre se va integra în apărarea întregului flanc sudic și al Mării Mediterane. Acest plan regional va implica o cooperare militară intensificată a României cu țări aliate din regiune, Turcia, Bulgaria, Grecia, Italia, Franța și Spania.
Paragraful 79 al Declarației se referă special la Marea Neagră: ”Regiunea Mării Negre este de importanță strategică pentru Alianță. Acest lucru este evidențiat și de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Subliniem sprijinul nostru continuu pentru eforturile regionale aliate care vizează menținerea securității, siguranței, stabilității și libertății de navigație în regiunea Mării Negre, inclusiv, după caz, prin Convenția de la Montreux din 1936. Vom monitoriza și evalua în continuare evoluțiile din regiune și ne vom spori conștientizarea situației, cu un accent deosebit pe amenințările la adresa securității noastre și pe potențialele oportunități de cooperare mai strânsă cu partenerii noștri din regiune, după caz.”
Un alt subiect al declarației și care este de maxim interes pentru România este ajutorul pentru Republica Moldova. O prioritate care a căpătat vizibilitate la NATO și care va beneficia de toată atenția.
Pentru viitor se conturează o agendă consolidată pentru cooperarea NATO-Republica Moldova și care a fost sintetizată în paragraful 81 al documentului: ”Reiterăm sprijinul nostru pentru integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova în cadrul granițelor sale recunoscute internațional și solicităm Rusiei să-și retragă toate forțele staționate în regiunea transnistreană fără acordul Republicii Moldova. Suntem fermi în sprijinul nostru pentru dreptul Moldovei de a-și decide propriul viitor și cursul politicii externe fără interferențe externe și respectăm pe deplin neutralitatea constituțională a Moldovei. NATO își intensifică sprijinul politic și practic pentru a-și consolida rezistența și pentru a-și menține independența politică în lumina mediului de securitate care se deteriorează. Aliații salută eforturile Moldovei de a promova reformele democratice și sunt angajați să sprijine Moldova pe măsură ce aceasta își avansează integrarea europeană. NATO va continua să ofere asistență practică prin pachetul îmbunătățit de consolidare a capacităților de apărare, în timp ce Moldova lucrează pentru a-și consolida capacitățile de securitate și apărare și pentru a-și moderniza forțele armate.”
Mesajul important pentru Moldova este că, indiferent dacă Moldova își păstrează neutralitatea sau nu, Alianța respectă partenerii și are capacitatea de a acorda asistență și resurse în funcție de solicitările lor. Neutralitatea Moldovei nu este o piedică pe linia cooperării, mai ales în momentul în care se confruntă cu un război hibrid din partea Federației Ruse.
Trebuie spus că pe linia cooperării cu partenerii europeni și din regiunea indo-pacifică NATO a reușit să își extindă mult agenda după ce s-a declanșat războiul din Ucraina.
Astăzi, înalții reprezentanți din Japonia, Republica Coreea, Australia, Noua Zeelandă sunt deja integrați și apreciați, fac deja parte din comunitatea noastră.
În cele două zile de summit s-a putut observa un element central al diplomației publice NATO legat de mesajul ferm și unanim transmis Moscovei.
NATO a făcut din nou apel la Rusia să înceteze războiul, să revină la un mod de dialog normal, pașnic, să evite provocările și șicanele, inclusiv cele militare.
NATO a condamnat ferm crimele de război ale Moscovei din Ucraina și i-a cerut să renunțe la retorica și șantajul nuclear, inclusiv la poziționarea unor vectori nucleari pe teritoriul Belarusului.
Un alt mesaj important a fost adresat în legătură cu competiția strategică cu China.
NATO recunoaște că deja China se comportă agresiv, inclusiv în emisfera nordică. Revizionismul Chinei merge de la contestarea valorilor și principiilor democratice din comunitatea euroatlantică până la acțiuni de subminare a ordinii internaționale, a instituțiilor internaționale și stabilității.
NATO nu consideră China un inamic, dar transmite foarte clar că nu poate accepta modul în care China încearcă să își extindă dominația la nivel internațional. Alianța a făcut un apel clar la China să nu mai sprijine Federația Rusă în războiul din Ucraina, să nu o ajute să evite sancțiunile sau să obstrucționeze deciziile în cadrul instituțiilor internaționale care dezbat invazia din Ucraina.
Ca alianță defensivă, NATO va urmări protecția teritoriului și a națiunilor sale în fața acțiunilor Chinei. Disponibilitatea la dialog sincer și deschis cu Beijingul a fost exprimată de NATO de mulți ani și aceasta se va menține atâta timp cât China nu va depăși liniile roșii.
În privința industriei de apărare - un sector-cheie pentru adaptarea NATO, preocupările NATO au fost constant intensificate, iar Alianța a adoptat Planul de Acțiune pentru Producția de Apărare. Pe scurt, NATO dorește să fie un catalizator și facilitator pentru impulsionarea industriei de apărare. Războiul din Ucraina a demonstrat că majoritatea țărilor nu sunt pregătite pentru a crește rapid nivelul de producție în acest sector, nu există stocuri minimale pentru un război de anvergură și nu există destulă cooperare între aliați.
Comunicatul menționează, la paragraful 36, importanța unei politici pentru industria de apărare care trebuie revitalizată rapid: ”Avem nevoie de o industrie de apărare robustă și rezistentă, capabilă să răspundă în mod durabil nevoii de apărare colectivă semnificativ consolidată. Am aprobat un Plan de acțiune pentru producția de apărare și elementele de acțiune ale acestuia. Acest plan va asigura angajamentul NATO pe termen lung în întreaga Alianță, bazat pe principiile transparenței, tratamentului echitabil și participării incluzive. Prin acest Plan și în sprijinul propriilor priorități ale Aliaților, ne angajăm să valorificăm rolul Alianței ca organizator, stabilitor de standarde, stabilitor de cerințe și agregator și facilitator de livrare pentru a promova capacitatea industrială de apărare durabilă. Acest lucru va fi susținut de un accent reînnoit și urgent pe interoperabilitate și îmbunătățirea standardizării materialelor pentru a se asigura că forțele noastre pot opera fără probleme împreună, cu un accent inițial pe munițiile terestre. Planul va asigura înțelegerea noastră a industriei de apărare în întreaga Alianță, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, va ajuta la cererea agregată pentru a îndeplini obiectivele de capacitate ale NATO, va încuraja cooperarea multinațională și achizițiile mai agile și va spori transparența.”
Personal, aș accentua pe ideea de dezvoltare a unei industrii de apărare care să respecte integral standardele NATO, aceasta fiind singura soluție pentru realizarea unor capabilități NATO interoperabile și credibile, gata să lupte împreună.
Finalul Summitului NATO a consemnat o altă premieră în istoria Alianței.
Pentru prima dată, G7 – grupul țărilor industrializate, a emis o Declarație - G7 joint declaration on Ukraine multilateral framework, cu ocazia unui eveniment al NATO, un semnal politic clar privind importanța rolului pe care îl joacă Alianța. Pentru prima dată, G7 transmite un semnal politic și geopolitic clar Rusiei: ”We affirm that the security of Ukraine is integral to the security of the Euro-Atlantic region.” Cadrul multilateral de ajutor pentru Ucraina este probabil elementul central și mecanismul prin care se vor lua decizii la nivel internațional pe termen lung în privința viitorului Ucrainei, iar NATO este organizația care colaborează direct la acest mecanism.
În loc de concluzii, aș sublinia două impresii personale:
NATO a devenit mai solidar ca oricând.
NATO va rămâne cea mai de succes alianță din istorie.
Sursă imagini: nato.int