Războiul din Ucraina intră deja în cel de-al treilea an.
Acest război de agresiune declanșat la ordinele nebunești ale lui Putin a generat în tot timpul ăsta enorm de multă suferință și a născut un uriaș val de solidaritate.
El a impus, de asemenea, și o regândire a întregii strategii a Alianței Nord Atlantice pentru a face față unei amenințări rusești care nu se oprește la granițele Ucrainei.
Războiul declanșat de agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei este cel mai mare război convențional din Europa de la finalul celui de-al doilea război mondial.
El a generat pierderi enorme de vieți omenești și a determinat un număr foarte mare de refugiați.
Există estimări care arată că reconstrucția Ucrainei ar necesita aproximativ 500 miliarde de dolari, fără să se cunoască adevărata notă de plată, care oricum va crește, pentru că războiul nu se apropie de sfârșit.
În planul securității internaționale, invazia rusă din Ucraina a generat efecte majore politice și militare.
Aliații sunt în acest moment agrenați în cel mai masiv proiect de ajutor militar conceput vreodată pentru o țară parteneră.
Acest război a demonstrat nu doar intențiile Rusiei de a reface fostul imperiu sovietic, ci și interesul Moscovei de a-și extinde sfera de influență în țări partenere și aliate.
Atât NATO ca întreg, cât și țările aliate luate individual au tras câteva lecții din primii doi ani de război.
Aceste concluzii se află permanent în atenția Adunării Parlamentare NATO și au fost dezbătute și în cadrul recentei reuniuni comune de la Bruxelles a Comisiilor pentru apărare şi securitate, economie şi securitate şi politică ale Adunării Parlamentare a NATO, la care am participat în intervalul 19 - 21 februarie a.c., în calitate de vicepreședinte al Adunării Parlamentare NATO și membru al Delegației Parlamentare a României la AP NATO.
Ce e foarte important de subliniat este, în primul rând, că ajutorul dat Ucrainei în tot acest timp este, de fapt, un ajutor dat securității europene.
Faptul că Ucraina a primit ajutoare militare din partea Grupului de contact a contat enorm în a da o replică militară și mai ales să demonstreze că armata rusă nu este invincibilă.
Solidaritatea aliată cu Ucraina a arătat că se poate rezista în fața unei agresiuni militare rusești și că acțiunea colectivă va găsi modalități concrete de a gestiona un conflict cu o putere militară.
Inițierea procesului de semnare a acordurilor pentru cooperare în domeniul securității dintre Ucraina și țările aliate este o etapă care va accelera mult sprijinul pentru ca Ucraina să își poată reîntregi teritoriul.
După cum spuneam, războiul din Ucraina a generat și numeroase decizii strategice importante la nivel european, o mai mare solidaritate și un plan ambițios pentru a pregăti Alianța pentru următoarele provocări.
Dincolo de parteneriatele cu țările din Europa de Est, NATO - ca furnizor de securitate - reușește să se extindă cu noi membri, Finlanda și Suedia, pentru că este alianța militară cu cea mai credibilă strategie de apărare.
Situația actuală impune Alianței Nord Atlantice accelerarea întregului proces de adaptare și extindere, dar și o pregătire intensă de natură militară.
Și la nivelul Adunării Parlamentare NATO este împărtășită această idee a intensificării pregătirii țărilor membre pentru apărare.
E limpede că avem nevoie la nivel național și aliat de o strategie care să asigure forțe și mijloace prin care să putem face față provocărilor Moscovei.
NATO are de gestionat riscuri și amenințări nu doar din flancul estic, ci și din cel sudic, acolo unde avem o altă sursă importantă de instabilitate.
Problemele ridicate de războiul din Ucraina și efortul de sprijin militar ne-au demonstrat că majoritatea țărilor aliate nu au fost pregătite pentru această evoluție.
Experiența ultimilor doi ani a scos în evidență necesitatea de a revitaliza industria de apărare în Europa. Puține țări mai au un sector industrial care să facă față unui scenariu de război, iar soluțiile care se impun necesită decizii grele. Solidaritatea aliată și complementaritatea între NATO și UE sunt absolut necesare pentru a răspunde nevoii acute de a creste capacitatea de producție. Un alt aspect important este cel legat de efortul susținut al țărilor aliate pentru a atinge ținta de alocare de 2% din PIB pentru bugetele apărării.
Toate aceste provocări de securitate au fost dezbătute și recent, la Bruxelles, în cadrul comisiilor de lucru ale Adunării Parlamentare NATO, cu obiectivul clar de a pregăti și sprijini deciziile NATO din această vară, de la Summit-ul aniversar de la Washington.
Nivelul dezbaterilor pe care le-am avut la Bruxelles, interesul parlamentarilor și mai ales rezultatele foarte bune din dialogul cu înalții responsabili NATO mă îndreptățesc să spun că Alianța Nord Atlantică va fi pregătită pentru anii ce vin și va reprezenta cel mai important pilon de securitate și stabilitate în zona euroatlantică.