Am fost în ultimii ani nu o dată, ci de mai multe ori, la Fundația Timișoara '89. Am susținut financiar, cu donații, eforturile echipei de acolo și am văzut străduința lor de a le oferi unor greu încercați de soartă o viață cât mai demnă și mai bună.
Pe președintele Fundației, dl. Petru Ilieșu, îl cunosc și îl respect pentru tot ce a reușit să facă în toți anii ăștia, prin eforturi proprii, fără bani de la stat și fără să fi câștigat nici măcar un leu din activitatea de la Fundație.
Și tocmai fiindcă știu bine și am văzut cu ochii mei care este realitatea, m-a revoltat așa de tare demersul josnic al trimișilor unor instituții prin care s-a lovit politic în Fundația Timișoara ‘89, pentru că niște sinecuriști aveau nevoie urgent de acari păun și de perdele groase de fum în spatele cărora să se ascundă.
Am citit procesele verbale făcute de reprezentanții instituțiilor trimise luni în control la Fundație. Nicio instituție n-a constatat acolo probleme uriașe care să justifice linșajul mediatic, titlurile fără niciun corespondent cu realitatea la care s-au dedat unele site-uri (se știu ele bine care...) S-au identificat câteva probleme punctuale, care pot fi remediate în câteva zile.
Doar că ordinul trimis de guvernul Ciolacu în teritoriu a fost să se găsească țapi ispășitori și aceștia să fie trași la răspundere. Iar reprezentanții instituțiilor de control deconcentrate exact asta au făcut, cu concursul unor funcționari care s-au dat peste cap ca să-și mulțumească șefii. Așa se explică, probabil, și “zelul” de care a dat dovadă reprezentanta Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Timiș (deloc întâmplător, câtă vreme instituția pe care o reprezintă ține direct de Ministerul Muncii, condus de ministrul PSD Marius Budăi, unul dintre decidenții care se știu grav de tot cu musca pe căciulă în cazul azilelor din Ilfov, a căror gravitate ministrul Budăi a căutat s-o mușamalizeze!).
Reprezentanții instituțiilor trimise în control au făcut sluj în fața superiorilor lor. Nimic, însă, absolut nimic!, nu justifică abuzul, acțiunile de intimidare și încercarea josnică de a macula munca unui om care a făcut de-a lungul timpului eforturi uriașe pentru a ține în viață un astfel de loc pentru oamenii nimănui, pentru cei lipsiți de adăpost.
Una peste alta, așa cum ziceam și imediat ce-am aflat despre descinderea având ca scop evident linșajul pe care au făcut-o la Fundația Timișoara ‘89: ceea ce au făcut emisarii instituțiilor de control trimiși să mai spele un pic imaginea lui Ciolacu, Budăi, clanului Firea-Pandele, clanului Negoiță și-a altora asemeni lor a fost să arunce cu noroi în munca de-o viață a cuiva care – aproape de unul singur și cu resurse puține – a făcut mult, mult mai mult bine decât s-au preocupat să facă ei în peste 33 de ani în care au dispus după bunul lor plac de banii publici.